Sideremie

Descriere
Organismul unui adult conține 4-5 g de fier, din care cea mai mare parte (65-70%) se găsește sub formă de hem, care se combină cu diferite proteine, alcătuind hemoproteinele (hemoglobină, mioglobină și enzime heminice), care reprezintă forma funcțional activă a fierului. 25-30% se găsește sub forma de stocare (feritină și hemosiderină), și aproximativ 1% se găsește în plasmă, legat de o proteină transportoare (transferină) 1,2.
Sideremia reprezintă nivelul seric al fierului legat de transferină 2,4.
Fierul are un rol important în transportul oxigenului către țesuturi3.
Toate organismele vii au nevoie de fier pentru realizarea functiilor metabolice.
Hemul, prin fierul pe care il inglobeaza in molecula, reprezinta un situs activ pentru peroxidazele ce protejeaza celulele de stresul oxidativ prin reducerea peroxizilor cu formare de apa. Hem-ul este de asemenea molecula activa pentru transportul electronilor in citocromi.
Cand nivelul de fier este insuficient, proliferarea bacteriana, dar si a altor celule nucleate, este oprita6.
Din fierul alimentar, aproximativ 10% se absoarbe în intestin. Această cantitate compensează pierderile prin excreție biliară, descuamarea pielii, descuamarea celulelor intestinale, respectiv prin menstruație. Fierul din alimente se găsește sub formă ferică (Fe3+), iar absorbția se produce sub formă feroasă (Fe2+).
Toți factorii care acționeză ca reducători, favorizează absorbția fierului: HCl, vitamina C. Pe de altă parte, alcalinitatea sucului duodenal, respectiv alimentele bogate in fosfați (cereale, produse lactate), reduc absorbția lui.
Alimente bogate în fier sunt: spanacul, urzicile, lintea, fructele uscate, ouăle, carnea, viscerele, vinul1.
Necesitățile de fier variază în funcție de sex și vârstă, respectiv statusul fiziologic: 1mg/zi pentru bărbați, 2 mg/zi pentru femei între 18-55 ani, 3 mg/zi în primele luni de sarcină, 10 mg/zi în ultimele luni de sarcină. La copii, necesarul de fier este crescut în primii doi ani de viață și în adolescență1.
Pe lângă variațiile în funcție de sex și vârstă, sideremia prezintă și oscilații diurne.
Astfel, valori mai ridicate se găsesc dimineața, valori mai scăzute după amiaza, și valori și mai reduse noaptea.
Din această cauză, este recomandat ca pentru determinarea sideremiei, recoltarea sangelui să se efectueze dimineața, mai ales în timpul monitorizării tratamentului de substituție de fier2.
Variațiile diurne dispar la o sideremie de <45 μg/dl4.
În plasmă, fierul se leagă de transferină, și este transportat la măduva osoasă, unde fie este incorporat în structura hemului, fie este depozitat sub formă de feritină și hemosiderină.
Reducerea cantității fierului stocat se prezintă clinic sub forma anemiei feriprive, cu următoarele semne și siptome cardinale: paloare, stomatită, glosită, keilită angulară, coilonichie, disfagie, astenie, fatigabilitate, scăderea toleranței la efort, somnolență.
Anemia feriprivă poate avea diverse cauze: aport insuficient de fier, absorbție defectuoasă, necesități crescute (sarcină, alăptare, copil în creștere), pierderi sanguine (menstruație, ulcer, neoplasm de colon)2.
Deoarece absorbția fierului este reglată la nivelul intestinului în funcție de necesitățile organismului, la o persoană sănătoasă, cu o terapie substitutivă corespunzătoare, organismul nu se poate supraîncărca cu fier, pe cale orală.
Totuși, datorită unui aport excesiv, se pot atinge niveluri de fier circulant și depozitat care devin patologice, fierul depozitându-se în creier, în ficat și în miocard.
Astfel, se ajunge la diferite grade ale intoxicației cu fier, la hemosideroză și la hemocromatoză, care se manifestă sub diferite semne și simptome (greață și vărsături, dureri abdominale difuze, diaree, hematemeză, hipotensiune, acidoză metabolică, citoliză hepatică manifestată prin tulburări de coagulare, hipoglicemie, hiperbilirubinemie). Absorbția excesivă de fier se poate datora și unor tulburări la nivelul moleculelor reglatoare acestui proces.
Cu excepția intoxicației cu fier, determinarea singulara a sideremiei are valoare clinică limitată.
Din această cauză este recomandată asocierea determinării nivelului de fier seric, cu determinarea nivelului transferinei, a saturării acesteia, determinarea capacității de legare a fierului, și determinarea feritinei.
Recomandari
Dozarea sideremiei (fierului seric) este recomandata in4
diagnosticul pierderilor de sânge
diagnostic diferențial în anemii
evaluarea deficitului de fier
diagnosticul intoxicației acute cu fier
monitorizarea tratamentului substitutiv cu fier
evaluarea talasemiei și a anemiei sideroblastice
Interpretare valori mici
Valori scazute ale sideremiei se intalnesc in2,3,4,5
anemie feriprivă
anemia din boli cronice (neoplasme, boli de colagen)
infecții acute și cronice
hipotiroidism
stări postoperatorii
nefroză
anemie pernicioasă în remisie
pierderi cronice de fier (menstre abundente, cancer uterin, cancer gastrointestinal, boli inflamatorii intestinale, diverticuloză, cancer de tract urinar, hemangiom, malformații arterio-venoase)
arsuri
infarct miocardic
malabsorbție
sarcină în ultimul trimestru
Interpretare valori mari
Valori crescute ale sideremiei se intalnesc in2,3,5
hemocromatoză
hemosideroză
anemie pernicioasă
anemie aplastică
anemie hemolitică
leucemie acută
hepatită acută
deficiență de vitamina B6
talasemie
policitemie
terapie substituțională excesivă
transfuzii repetate
intoxicație acută cu fier (copii)
nefrită
intoxicație cu plumb Valori critice: 280-2550 μg/dl – intoxicație cu fier (copil)
Valori letale: >1800 μg/dl
Limite si interferente biologice
Exista variatii fiziologice ale concentraftiei fierului: creșteri fiziologice: perioada premenstruală (cu 10-30%); scăderi fiziologice: perioada menstruală (cu 10-30%)4
Hemolizarea probei produce valori ale sideremiei fals crescute, pe când serul lipemic produce valori fals scăzute
Transfuziile sanguine recente duc la valori crescute 2
Ingestie recentă de alimente cu conținut crescut de fier duce la valori crescute2
Medicamente care duc la determinări fals crescute ale sideremiei: vitamina B123
Medicamente care duc la determinări crescute ale sideremiei: cloramfenicol, cisplatină, estrogeni, etanol, fier dextran (timp de câteva săptămâni pot fi valori de >1000 μg/dl4), plumb, metotrexat, contraceptive orale, preparate cu fier (inclusiv multivitaminele cu multiminerale), metildopa, cefotaxime, metimazol 2,3,5
Medicamente care duc la determinări scăzute ale sideremiei: allopurinol, steroizi anabolici, aspirină (doze mari), corticotropină, cortizonă, metformină, colestiramină, cloramfenicol, colchicină, deferoxamină, meticilină, testosteron, risperidonă 2,3,5